|
|
Pozele de mai sus sint unele din cele mai interesante pe care le-am facut. Nu pentru ca masina ar fi foarte rara (desi Daciile 1300 cu stopuri mici si patru faruri sint mult mai rare decit cele cu doua faruri), nici pentru ca ar fi intr-o stare exceptionala, ci pentru ca :
1. In aceste poze nu se vad cladiri moderne. Intr-unele din ele, nu se vad nici masini moderne.
2. Strada este pustie. Nici un trecator, nici o masina in trafic.
3. Soarele este foarte puternic. Am facut aceste poze intr-o dupa-amiaza de septembrie (anul acesta). In septembrie, soarele este inca puternic. La ora la care am facut eu pozele, soarele incepea sa "coboare", dar era inca puternic. Asa cum se intimpla in acest caz, umbrele erau foarte lungi si foarte pronuntate, contrastul dintre zonele de umbra si cele de lumina fiind extrem de puternic. Acest contrast, acest clar-obscur, cum este denumit in pictura, adauga pozelor o nota de mister si de melancolie.
Intr-un cuvint: o masina de epoca, pe o strada pustie, cu case vechi, "la ora plina de mister a amiezii", cum spunea pictorul italian Giorgio de Chirico, are ceva enigmatic, nostalgic si melancolic.
Spre exemplificare, voi posta o poza cu una din picturile lui Giorgio de Chirico (1888 - 1978). Tabloul se numeste "Melancolia si misterul unei strazi" si a fost pictat in 1914:
Splendid, nu? Toate elementele de care vorbeam mai sus sint aici: strada pustie, cladirile vechi, soarele puternic, umbrele decupate dur pe pavaj. Asa cum spune si titlul, misterul e gros sa-l tai cu cutitul. 
Sa vedem, acum, o alta varianta a aceluiasi tablou (montajul a fost realizat pe internet, la cererea mea, de catre sora mea, cu ceva timp in urma):
Trebuie sa recunoastem ca Peugeot-ul 404 adauga acestei picturi un plus de melancolie si de mister.  De ce? Pentru ca ORICE masina clasica are ceva nostalgic si enigmatic.
Dintre pozele de mai sus, cele care indeplinesc cel mai bine aceste conditii sint urmatoarele:
Prima e cea mai frumoasa. Am facut-o in asa fel, incit sa surprind cladirile din fundal, copacul din spatele masinii, plantele agatatoare de pe zidul din dreapta, felinarul din stinga si cerul. (A propos, un alt pictor suprarealist, belgianul Rene Magritte (1898 - 1967), a pictat niste tablouri splendide, in care a valorificat misterul cerului albastru: http://www.magritte-gallery.com/media/w ... x50_cm.jpg - acest tablou, pictat in 1948, se numeste "La Memoire", "Memoria".)
De asemeni, a doua poza am facut-o in asa fel, incit sa surprind zidul casei in fata careia e parcata masina, cu balconul cu plante, oblonul de lemn, care e pe jumatate umbrit si pe jumatate luminat, si fereastra cu grilaj, a carui umbra e proiectata pe perete.
In ultima poza, umbra mea uriasa e proiectata pe pavaj si pe masina, contrastind cu zonele insorite.
Desigur, am facut si alte poze misterioase. De exemplu, cele cu cele doua Volgi intr-o curte ai carei pereti sint napaditi de iedera. Sau pozele cu Skoda Octavia, in acea curte marginita de case vechi si copaci batrini (vezi ultima poza din acea serie). Si altele. De fapt, asa cum am spus, ORICE masina veche are ceva nostalgic si misterios, asa incit orice poza in care apare o masina veche are ceva melancolic si enigmatic. Totusi, pentru ca o poza sa iasa cit mai bine, e necesar sa nu existe masini sau cladiri moderne in jurul masinii fotografiate. Conditii destul de greu de indeplinit...
O alta poza interesanta pe care am facut-o este aceasta:
Nici un element modern. E ca o intoarcere in timp. Casa veche, obloanele de lemn (care apar in multe din picturile lui de Chirico, inclusiv in cea prezentata de mine), poarta de fier forjat, copacul din stinga, cerul albastru, strada pustie, soarele puternic... Si, desigur, Trabantul...
Misterul e gros sa-l tai cu cutitul!
_______________________________________
Peugeot 404 din 1964
M-a-njurat copilul? A spus ceva? A facut ceva? (Traian Basescu)
|
|
sa tineti minte de la mine . Probabil se numara pe degetele de la maini din toata tara .
