Horia Fiat 2300
Membru avansat
 Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 168
|
|
Pentru frumusețe și pasiune, pentru lămuriri și posteritate...
...Fiat 2300 an 1962 – traducere din revista prezentată. - decembrie 2013 -
P66. Crăciunul e aproape, domnișoara a făcut cumpărături însoțită de cățelușa ei Bambi. Scene ca acestea nu erau frecvente la începutul anilor ’60. 2300 proiectată și capabilă să consume un 15-17 l la fiecare sută de kilometrii, puțini și-o puteau permite, cu atât mai puțin cu șofer inchiriat.
P67. Italia se schimbă repede. În prima perioadă a anilor 50 mergem cu șoricelul Fiat Topolino. Câțiva ani mai târziu, datorită boom-ului aspirăm către lux. La Torino vine prezentat un nou stil de eleganță, Fiat 2300, datorită farurilor duble, aripioarelor cromate. Motorul în șase cilindri, în linie proiectat de Aurelio Lambredi.
P68 La interior foarte mult plastic, cum era la modă în acea epocă. Doar scaunele sunt din stofă, iar pe podea mochetă. –Noi nu suntem convinși în totalitate de noua profilare pe această latură?: ci pare excesivă și inadaptată stilului curat al mașinii. Așa scrie în Quattroruote în septembrie 1961, imediat după prezentarea mașinii fiat 2300, moștenitorul lui 2100, consideră că este foarte asemănător, atât estetic, cât și în prezentare cu sora mai mică 1800. O eroare, care în Fiat nu trebuie să se repete: noua clasă de frunte ar fi trebuit să se distingă în mod net de 1800 B, lansat în același timp pentru a înlocui pe 1800. Așadar, stiliștii voiau să caracterizeze 2300 cu elemente exclusiviste, ca proiectoare duble în loc de un proiector poziționat într-o formă restilizată și profilele laterale, de asemenea, sunt duble. Rezultatul a fost o abundență de forme lucioase (cromate) gust tipic americanizat, probabil excesiv pentru linia austeră și elegantă a mașinii. Din 1962 ca obțiune (15000 lire) scaunele din față puteau fi divizate în întregime cu spătare separate, pentru 80000 lire era disponibilă o modoficare pentru viteza a patra, o soluție a școlii britanice, care de fapt mărea cu o treaptă furnizată de englezul Laycock de Normanville. Dispozitivul pe care Fiat la botezat multiplicatore furniza cutiei de viteze un raport putere suplimentar cu scopul de a reduce numărul de rotații ale motorului la viteze mari și de a reduce zgomotul și consumul de carburanți. În 1962 este introdusă o versiune nouă a multiplicatorului comandată prin intermediul unei manete din dreapta a axului volanului, mai practică și sigură față de cea inițială acționată de două butoane (rozze). Printre obțiunile lui 2300 privind mecanica, era și ambreajul centrifugă automatică saxomat, brevetată de firma germană Fichtel&Sachs (65000 lire) adaptată și pe ultimul 2100, din 1962 a fost oferită și modelului 1800B. Alte opțiuni împărțite cu 1800B erau: mașinile - vopsite în două culori (15000 lire), cauciucurile cu margine albă (10850 lire), trapă care se deschide manual din inox realizată sub licență germană Golde (82000 lire), instalație de dezaburire a lunetei (5000 lire), radio cu tranzistori (72000 lire) cu antenă manuală și (95000 lire) cu antenă electrică, husele interne din înlocuitor din piele și din stofă (gratis) și din 1962, blocarea direcției prin cheia de contact.
În prelungirea celor patru faruri de la 2300 și a aripilor este capota motorului diferită de cea de la 1800 B. Masca din antimoniu cromat, mai joasă, cu găuri mai dese. Stopurile de poziție și semnalizatoarele sunt mai mari.
P.69 – Ca la mai multe berline de epocă maneta de schimb e la volan. Pe latura dreaptă a axului volanului se găsește și maneta care acționează multiplicatorul. Mulțumită pernițelor aplicate mașinii noi dedicată îmbrăcămintei din stofă a scaunelor este excusivă, chiar și mocheta de pe podea este originală. Scaunul din față are răzmătoarea în două jumătăți reglabile și dotate cu scrumiere, mânere și buzunare pentru reviste.
P 71. Caracteristică în această familie de motoare e capacul de la filtrul de aer, care este făcut pe bucăți, fracționat. 2300 tipul 114 b000 a fost ultimul cu șase cilindri adaptată la un autoturism Fiat. Aspectul înalt de la coadă, caracteristic berlinelor de epocă, servește a compensa când mașina se lasă atunci când este încărcată. Noile și mai convenționale suspensii pe foi semieliptice ameliorează ținuta de stradă. Precedenta 2100 avea un retrotren cu jumătăți de foi de arc și arcuri elicoidale.
p.72. Fiat 2300 împărțea cu 1800b importante îmbunătățiri față de precedenții 1800 și 2100 (1959-1961) care au adaptat o instalație de frânare mai puternică cu patru discuri de la firma engleză Girling, cu servofrână cu comandă hidropneumatică, în locul instalației cu patru tambururi cu surpresor de la Cosa și cu o simplă, dar eficace punte din spate cu amortizoare pe foi (arcuri drepte) , în locul celui ,,mixt,, cu arcuri drepte (foi) și cu arcuri elicoidale Fiat 1900. În plus ca la 2100 și versiunea berlină montarea cauciucurilor ,, mărite,, 6,40s-14, care pentru 1800 și 1800b erau rezervate versiunii Familiare. Pe 2300 modelul cu șase cilindri în linie, care ni-l amintim cu chiuloasă proiectată și testată de inginerul Aurelio Lampredi a fost ultimul cu această construcție, motată pe un fiat, care avea în sfârșit caracteristicile care să confere prestări adecvate a unei mașini cu ,,importanță,,.
Pentru a extrage antena radio producătorul furniza o specie de chei în formă de furculiță (furcă . Cauciucurile 6,40-14 cu latura albă astăzi sunt de negăsit. Mașina noastră are montate cauciucuri radiale 165R14 cu laterale aplicate.
P74. Abundență de cilindree la 2300, echipament performant și recomandat pentru a participa la expoziții, de la marea colecție a primei 1800, care din păcate astăzi este dificil de găsit
Restaurări. Bătălia pentru antimoniu. Calitatea contructivă și înaltă a acestui fiat de frunte se caracterizează prin caroseriile renumite pentru rezistență la coroziune; un noroc, pentru că tăblăria de schimb, astăzi este de negăsit. Părțile care nu pot fi recuperate trebuie reconstituite și presupune o muncă foarte costisitoare. Nicio problemă pentru părțile de inox, oțel cum sunt: profile, ramele de la geamuri și capacele de la roți, care lustruite devin ca noi; ușor de recondiționat sunt și barele, realizate în oțel cromat. Mânerele, ramele de la faruri sunt din antimoniu cromat, care prin coroziune tind să nu mai stea pe linie în profunditate, așadar sun dificil de recuperat. O altă problemă este refacerea părții interne, în special a părților din plastic.
Va urma....
Din alte reviste...
|
|
