mhoria
Top poster
 Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 538
|
|
„Arta” încărcării cu plumb
Cositorirea este o metodă veche, tradiţională de finisare a caroseriilor autovehiculelor, asta în condiţiile în care chitul reprezintă de fapt o noutate (aprox . 40 ani). Din păcate arta încărcatului cu plumb a dispărut, pe fondul general de grabă şi uşurinţă în realizare, fără necesitatea stăpânirii de cunoştiinţe aprofundate. Sunt de asemenea temeri ca, pe fondul utilizării continue a procedeului de încărcare cu plumb, să nu apară intoxicaţii ale celui care lucrează. Cu toate acestea de vreme ce noi vom lucra doar câteva ore la încărcare cu cositor, în raport cu cei care fac asta în mod regulat, într-o carieră de 30 ani, consider că suntem totuşi în siguranţă .
AVANTAJELE ÎNCĂRCĂRII CU PLUMB (IP).
Încărcarea este impermeabilă, în timp ce chituirea nu este. Astfel dacă lucrezi la o maşină pentru o perioadă îndelungată de timp, este preferabil să iei în considerare încărcarea cu plumb celei cu chit. Dacă ai făcut o chituire care nu a fost urmată de vopsirea respectivei suprafeţe, aceasta va absorbi treptat umezeala. Acoperirea zonei chituite cu grund nu este suficientă. Am discutat cu o mulţime de vopsitori care mi-au confirmat că grundul nu este impermeabil. În aceste condiţii, după ce vei aplica stratul de vopsea vei avea probleme cu umezeala conţinută în stratul de chit .
IP va „lega” mici găuri în materialul metalic. Prin „mici” înţeleg chiar mici, nu găuri în care-ţi poţi băga degetele.
Un exemplu este în cazul portierei de mai sus. Reparaţia prin „plumbuire” din partea dreaptă arată că mai este necesar să se adaoge plumb, deoarece sunt încă acolo câteva denivelări care au încă nevoie de umplere. Gaura din partea stânga jos poate fi partea dorsalaăţată, iar dacă restul materialului înconjurător este sănătos, poate fi umplută cu plumb .
MATERIALE
„Plumbul” utilizat în IP este un amestec de plumb şi cositor. Proporţia necesară pentru repararea componentelor de autovehicule este de 70 % plumb şi 30 % cositor. Acest gen de amestec are un punct de topire de aprox. 260 grd. C. Amintiţi-vă de aceste proporţii, altfel aţi fi tentaţi să folosiţi alte tipuri de aliaj de lipit, cum ar fi aliajele utilizate de instalatori, care pot avea proporţii diferite. Tipului de aliaj de care aveţi nevoie i se face frecvent reclamă în magazinele cu profil auto – moto.
Eu recomand Frost Auto Restoration, care are un kit (complet) de pornire excelent. Poate fi găsit pe : -. co. uk. Puteţi de asemenea găsi aliaj de încărcare sau kit de aliaj de încărcare de la www. eastwoodco. Com
Eu am folosit aliaj de lipit de genul celui utilizat de instalatori şi se pare că totul este în regulă, cu toate că punctul de topire a aliajului este diferit, dar ca regulă este bine să lipiţi cu un aliaj corect dozat..
CANTITATEA
Asiguraţi-vă că sunteţi aprovizionaţi cu suficient aliaj, deoarece :
a) Veţi utiliza mai mult decât vă aşteptaţi, chiar şi atunci când stăpâniţi tehnica ;
b) Veţi „pune ” mai mult pe podeaua garajului, până veţi căpăta îndemânare .
SCULE NECESARE
Pentru încărcarea cu plumb aveţi nevoie de următoarele :
1) Bara de aliaj, aşa după cum a fost descrisă anterior ;
2) O padelă dreaptă sau profilată din lemn, pentru aplicarea aliajului ;
3) O sursă de căldură, cum ar fi lampa de lipit a instalatorilor ;
4) Pastă decapantă.
Aceste elemente vor fi descrise pe parcursul prezentării .
PROCESUL TEHNOLOGIC
Procesul tehnologic de IP constă în cinci etape, după cum urmează :
1) partea dorsalaăţarea ;
2) Cositorirea ;
3) Aplicarea ;
4) Fasonarea şi finisarea ;
5) partea dorsalaăţarea / îndepărtarea pastei decapante .
1) partea dorsalaăţarea
Prima activitate este de marcare (delimitare) a zonei ce trebuie încărcate. Această activitate va determina volumul total al manoperei şi mărimea zonei reparate. Îndepărtaţi toată vopseaua şi grundul de pe suprafaţa ce va fi reparată şi în plus o zonă mică de jur împrejurul acesteia, pentru ca aliajul de lipit să facă priză cu metalul de bază. Folosiţi o perie de sârmă sau o raşchetă şi dacă este necesar folosiţi o lampă de lipit ca să ardeţi stratul de vopsea. Nu utilizaţi în mod excesiv temperatura ridicată pentru că veţi produce deformarea panoului. Dacă adâncitura este în centrul panoului, utilizaţi un procedeu de reparare care să asigure contracţia metalului pentru îndepărtarea acesteia, pentru că temperatura ridicată aplicată la centrul panoului va cauza amplificarea adânciturii !
La final, partea dorsalaăţarea zonei cu o hârtie de şmirghel cu granulaţie mare, va permite obţinerea unei suprafeţe curate, strălucitoare şi fără resturi de rugină .
2) Cositorirea
Urmează procesul de cositorire. Aceasta este cheia lucrului cu aliajul de „încărcare”, ca o regulă generală cu cât este mai bine efectuată etapa de cositorire cu atât sunt mai bune rezultatele finale ale activităţii. Atrag din nou atenţia asupra utilizării unei paste decapante adecvate acestei activităţi, nu a uneia „împrumutate” de la una de alt gen. Pasta decapantă conţine substanţe chimice care vor partea dorsalaăţa suprafaţa ce urmează a fi cositorită. Încălziţi puţin suprafaţa ce urmează a fi cositorită, apoi aplicaţi pasta decapantă cu o pensulă de mici dimensiuni.
Dacă temperatura nu este suficient de ridicată pasta va forma mici sfere şi va adera la panou. Prea multă căldură va determina strălucirea puternică a pastei, urmate de uscarea acesteia.
Operaţiunea se încheie cu aplicarea unui strat de pastă mată, PESTE ÎNTREAGA zonă necesar a fi recondiţionată. Dacă ştergeţi zona cât timp aceasta este caldă, ea trebuie să rămână de culoare argintiu strălucitor. IMPORTANT : Sunt înştiinţat că pasta trebuie să - şi schimbe culoarea în aproape negru înainte de a fi ştearsă.
După ce zona ce urmează a fi încărcată, plus încă câţiva centimetri din zona înconjurătoare, au fost cositoriţi (grunduiţi), sunteţi gata să aplicaţi căldură şi aliaj de lipit.
În cazul în care doriţi să încărcaţi o zonă ce a mai fost supusă anterior aceluiaşi tip de proces, trebuie să refaceţi operaţiunea de cositorire, excepţie făcând cazul în care sunteţi sigur că utilizaţi exact acelaşi tip de material de încărcare („umplere”) şi pastă decapantă. De exemplu dacă doriţi să „îmbunătăţiţi” lucrarea precedentă, executată de către altcineva, va trebui ca întotdeauna să re – cositoriţi. Dacă aţi făcut reparaţia cu o oră înainte şi acum doriţi să mai adăugaţi ceva, acest lucru se va putea realiza doar prin adăugarea de aliaj de încărcare. Regula este că dacă nu sunteţi sigur de activităţile anterioare – RECOSITORIŢI !
3) Aplicarea
Folosind lampa de lipit a instalatorilor, încălziţi uşor suprafaţa. Este necesară o bună repartiţie a căldurii, acesta fiind motivul pentru care aparatul de sudură oxiacetilenică nu este corespunzător, deoarece acesta realizează o temperatură foarte ridicată în mod local. Încălziţi metalul până ce este suficient de cald pentru ca să topească bara de aliaj care este lipită de acesta. Aici intervine priceperea în cunoaşterea temperaturii la care să încălziţi metalul.
Când bara de aliaj este suficient de încălzită răsuciţi-o pe suprafaţa metalului, astfel încât o mică bucată din aceasta să se desprindă. Dacă stăpâniţi tehnica prezentată, veţi avea o mică bucată de aliaj lipită de metalul de bază. Repetaţi procesul tehnologic prezentat până ce veţi avea mai multe bucăţi de aliaj lipite de suprafaţa cositorită. Dacă nu sunteţi sigur de rezultatul final (că masa de aliaj de lipit depusă pe suprafaţa cositorită este suficientă pentru a umple zona denivelată , adăugaţi mai mult material.
Acum, folosind padela de lemn sau o bucată de catifea de bumbac (cu care nivelează plumbul topit instalatorii, la repararea ţevile instalaţiilor sanitare) încălziţi cu grijă bucăţile de aliaj lipite pe suprafaţa cositorită, până ce acestea încep să se topească şi capătă un aspect strălucitor. Când aţi ajuns la temperatura corectă nivelaţi, cu ajutorul padelei de lemn, bucăţelele de aliaj topite (padela trebuie să fie în prealabil înmuiată în ulei proaspăt sau seu – grăsime, pentru a împiedica lipirea acesteia de aliajul de încărcare) pe suprafaţa cositorită.
Repetaţi procesul până ce suprafaţa cositorită este încărcată cu aliaj. Veţi descoperi că este foarte dificil să topiţi împreună două bucăţele de aliaj alăturate şi de asemenea este dificil să completaţi cu material de umplere (aliaj) peste o zonă unde aţi efectuat deja operaţia. Nu vă gândiţi că veţi „prinde tehnica ” în cinci minute, pentru că vă înşelaţi.
4) Fasonarea şi finisarea
Odată ce materialul de umplere este aplicat şi răcit, îndepărtaţi excesul cu ajutorul unei pile sau a unei raşchete, dar acest lucru trebuie realizat după ce v-aţi protejat căile respiratorii cu o mască anti – praf, deoarece aliajul de umplere constituie o ameninţare serioasă la adresa sănătăţii. Nu utilizaţi niciodată o maşină de şlefuit (cu disc sau cu bandă de şmirghel) sau un polizor (unghiular, cu disc abraziv), deoarece acest proces este prea sever (aspru) şi veţi constata că materialul de umplere se va desprinde în mici particule.
Un alt motiv pentru ca să nu utilizaţi scule „puternice” este pentru că veţi ridica temperatura masei de aliaj de încărcare. Aceasta poate cauza o situaţie cunoscută drept „scufundare”, astfel încât materialul de
încărcare, topindu-se, părăseşte zona cositorită. Această problemă poate fi rezolvată prin reumplerea cu aliaj de încărcare (amintiţi-vă să cositoriţi zona înconjurătoare, dacă acest lucru este necesar), sau cu chit .
5) partea dorsalaăţarea / îndepărtarea pastei decapante
IMPORTANT : ESTE OBLIGATORIU să spălaţi întotdeauna zona încărcată cu aliaj, cu apă curată, pentru a îndepărta orice urme de acid rămase pe suprafaţa zonei recondiţionate. Dacă nu realizaţi operaţiunea de partea dorsalaăţare menţionată resturile „acide” pot distruge suprafaţa vopselei aplicate pe zona recondiţionată.
PROBLEME
1) O problemă cu care m-am confruntat permanent a fost faptul că aplicam prea puţin aliaj de încărcare. Ca o regulă generală este preferabil să aplicaţi mai mult aliaj decât mai puţin.
2) Menţineţi aliajul la temperatura corectă. Dacă acesta este prea cald el se va topi complet şi va scurge. În cazul în care este prea rece nu veţi putea să-l întindeţi pe suprafaţa cositorită. Începătorii în această tehnică vor trebui să înceapă cu exerciţii de lucru pe suprafeţe orizontale, deoarece dacă vor opera pe suprafeţe verticale vor sfârşi prin a depune tot aliajul de încărcare pe podea. Încărcarea este o tehnică foarte utilă, dar necesită multă practică pentru a o face corect.
3) Veţi descoperi că este posibil să trebuie umplute micile denivelări rezultate în procesul de încărcare, cu chit poliesteric, astfel încât nu vă descurajaţi. Nu oricine poate stăpâni dibăcia necesară. Data următoare folosiţi puţin mai mult aliaj de umplere.
PROTECŢIE
Asiguraţi-vă că va-ţi spălat pe mâini în mod amănunţit după ce aţi terminat operaţiunea de încărcare cu aliaj de plumb. NU BEŢI SAU MÂNCAŢI în timp ce lucraţi cu aliajul.
Dacă aveţi dubii referitoare la abilitatea dumneavoastră în folosirea aliajului, nu o faceţi. În condiţiile folosirii corecte a chitul poliesteric acesta este mult mai uşor de utilizat şi permite asigurarea unui finisaj în condiţii ridicate de calitate. Secretul constă în depunerea de efort (perseverenţă.
RECUPERAREA ALIAJULUI DE ÎNCĂRCARE
Vă mai aduceţi aminte de aliajul căzut pe podea ? Vestea bună este că acesta nu este pierdut. Colectaţi-l pe tot de pe jos, păstrându-l cât mai curat posibil – fără praf de pe podeaua garajului – şi puneţi-l într-o formă de „V” (un cornier). Blocaţi unul din capetele acestei forme şi plasaţi-o pe un plan înclinat, astfel încât aliajul topit să se scurgă către capătul blocat. Apoi topiţi bucăţelele cu ajutorul unui arzător, activitate în urma căreia rezultă o nouă bară de aliaj. Această bară se poate refolosi în procesul de încărcare . Cred totuşi că există o limită în procesul de retopire a bucăţilor de aliaj.
„PLOMBAREA” UNOR GĂURI MICI DIN PORTIERĂ
Dacă aveţi o portieră în care sunt găuri de mici dimensiuni, cum ar fi cele de prindere a unei oglinzi, acestea poate fi reparate uşor cu ajutorul tehnicii de încărcare cu aliaj. partea dorsalaăţaţi zona bine de tot, cu ajutorul şmirghelului cu granulaţie mare (grosier). Teşiţi (zencuiţi) găurile, sau folosiţi o altă tehnică pentru a crea o mică adâncitură care să aibă gaura în centrul ei.
Acum, după ce gaura este „înecată” („îngropată”), cositoriţi zona aşa după cum este descris mai sus. Topiţi un fragment de aliaj, destul cât să umple gaura (amintiţi-vă că mai bine mai mult decât mai puţin). Pentru ca materialul topit să nu se scurgă prin gaură veţi avea nevoie de un „suport” care să nu se topească, pe partea cealaltă a tablei suport (portierei). Puteţi utiliza pentru aceasta o bandă de aluminiu sau oţel inoxidabil. De asemenea o bucată de lemn poate fi utilizată pentru blocarea găurii. Reamintiţi-vă să o îndepărtaţi elementul folosit pentru blocarea găurii, după răcirea aliajului de încărcare.
În final dacă pasta de lipit s-a uscat în cutia de depozitare folosiţi apa drept solvent. Nu adăugaţi prea multă apă. Doar atât cât să readuceţi pasta la starea ei normală de vâscozitate.
Este un excelent material de prezentare video (descărcare gratuită la adresa
|
|
